More
    AcasăDespre videochatJurnalul lui Scarlett: încep să capăt încredere

    Jurnalul lui Scarlett: încep să capăt încredere

    Lucram de câteva zile la Lucky Studio Iaşi şi nu aveam de ce să mă plâng. Eram răsfăţată mereu, coafuri şi make-up, camere elegante, conversaţii interesante. Ba chiar mai mult, mi-a zis o colegă de faptul că suntem luate de acasă şi duse la serviciu, apoi retur, de către companie, aşa că nu trebuie să iau tramvaiul sau taxiul, după cum făcusem când am terminat prima tură – ştiam acest lucru, de fapt, însă toate emoţiile şi surprizele plăcute, una după alta, m-au făcut să uit de acest aspect.

    Aveam să sărbătoresc o săptămâna de când lucram pentru Lucky Studio Iaşi şi deja îmi plătisem chiria în avans cu o lună şi-i dădusem celei mai bune prietene datoria cu care întârziasem înapoi. Aveam să-mi pot plăti şi singură taxa la facultate în curând – integrală. Cât de mult se vor bucura mama şi tata! În sfârşit, eram pe propriile mele picioare şi să mă obişnuiesc cu noul mod de viaţă.

    Adesea, încă eram timidă şi aşteptam ca vreun client să întreacă măsură, să mă pună să vorbesc într-un anumit fel sau să fac ceva. Niciodată n-aş face-o! Stăteam cu o frică în sân primele zile, nu vă puteţi imagina. Însă nu s-a întâmplat asta, din fericire. Toată lumea ştia că nu despre asta e vorba aici şi că nimeni nu-mi poate spune, sugera ori insinua ce să fac, contra voinţei mele.

    Treptat, am început să mă obişnuiesc, să înţeleg că şi utilizatorii video chat-ului Lucky Studio au înţeles cum merge treaba. Încet, încet, căpătam încredere în acest sistem.

    Eram luată de acasă de la ora pe care o comunicam şi adusă la studio. Aici, eram machiată şi coafată ultimul răcnet de către nişte specialiste – se pricepeau atât de bine, încât îmi venea să vin aici să mă aranjeze chiar şi când ieşeam în oraş, părându-mi cumva rău că arătăm atât de super şi nu mă vedeau prietenii şi colegii.

    Ajunsă aici şi aranjată, îmi începeam programul. Timp de opt ore pe zi, aveam diferite tipuri de conversaţii cu diferiţi oameni. Uneori, mă simţeam ca un psiholog – unii îmi povesteau ce-au făcut peste zi, ce probleme au sau au avut. Lucrul acesta nu-mi displăcea deloc, ci o vedeam ca pe un fel de practică. La urmă urmei, aveam o specializare similară la facultate, aşa că ştiam ce şi cum trebuie spus şi cum trebuie abordată problema. Se pare că m-am înşelat când m-am îndoit de Lucky Studio. Totul de aici nu e un vis, e realitate.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Cele mai noi articole

    spot_img